POEZIE

GLASURI INUTILE

oamenii vin când îi cheamă Dumnezeu – nu

când se cheamă unii pe alţii

e prea mare gălăgie inutilă în lume

de parcă toate maimuţele şi-au aflat o

religie

astupaţi găurile prostiei – pentru Dumnezeu! -

ca să se audă doar Glasul Lui – singurul

utilizabil şi

garantat câştigător

***

O LUME

nu pot fi nici pedant nici înţelept

când lumea-i tristă de propria-i trădare

sunt mii de feţe – însă niciun piept

învolburat de suflet a strigare

atât urât se caţără pe-obraze

cât de hidoase-s gurile ca rect

...unde-au fost zeii şi-ale lor extaze

când cosmosul se prăbuşea-n direct?

toţi sorii – îngroziţi – tăcură-n glastre

lumina le-a căzut printre urzici

şi după ei se luară alte astre

sfinţii s-au fâstâcit  - feştile tot mai mici

...nu mai veghezi – Îţi stă în gât vecia:

desfiinţează pielea – deodat' cu râia...

***

PARADOXURI BANALE

toate războaiele s-au sfârşit – de aceea

oamenii încep să se ucidă cu

sete – gospodăreşte

de atâta linişte ameninţătoare – se aud

clar – răspicat – vocile

tuturor crimelor - strigând – pe rând -  „prezent” – deşi

unele sunt trecute  - altele

viitoare - soaţe

rimelor

astăzi nu există – mâine-i

neroadă bocitoare: la ce bun

atâta scrisoare?

nimeni nu poate face nimic – decât

să asasineze ceea ce crede că

nu seamănă cu sine: nu este reuşită crimă - decât

sinuciderea

e atât de rău – încât începe să fie

bine: a reînceput – irodică

mistică - pruncuciderea

***

DORINŢE-N SURDINĂ

mieri de lumină-n teii asfinţind spre veşted

amână umbrele  - dar nu şi cânt de lebezi

plouă cu îngeri - ca şi când te lepezi

prin largi spirale se întorc la neted

nu mai voiesc decât blândeţe-n stingeri

abia-mi doresc – cât zbaterea de flutur

să nu mă doară ploaia cea de îngeri

de stropii ei să plâng şi să mă bucur

veniţi şi însoţiţi-mă-n uitare

lumine calde ale scurt-nefirii

şi-apoi zvâcniţi – cu tot cu mine - -n ceruri!

aşa durerile vor fi cu mult mai rare

şi moartea-i va cânta în stih iubirii

...m-au alungat istorii de măceluri!

***

CÂNTECUL CUCULUI

unde zbori – cuc răsfăţat

de izbelişte lăsat

pe cărări de codri?

unde zbori şi unde-mi duci

cucule rege-ntre cuci

soartă şi fraţi modri?

“la cireşul de lumină

din desişul de sulfină

cerbii păzesc leagăn

o cireaşă – stea gingaşă

arde-aleasă -

vârf de cânt şi tragăn!

acolo vin şi-şi alină

soarele şi luna plină

dorurile grele!

la izvoarele fecioare

picotesc stelele-odoare

în oglinzi rumoare…!

hai şi vină

lin şi lină

lângă somn de iele

cer şi dalbă jele

după ele

vin la Hrist -  duios Îi cântă!

priviţi fraţi

şi  suraţi:

trece-n licăr Maica Sfântă!

…adăpaţi

cerbi rămuraţi -

călăuză luaţi ”!

…l-ascultai

cuc din plai

monastiri clădind

din sulfini

dor de spini

şi dintr-un colind -

ş-am ajuns

ici la voi

teafăr şi doinind!

***

                       Adrian Botez